Home

Reîntoarcerea lui Teodor Baconschi autor major se petrece, într-un mod mai degrabă neaşteptat, cu un eseu despre cel mai important fenomen al timpului nostru, Facebook, pe care-l abordează cu instrumente de antropologie creştină, politologie, sociologie generaţională, geopolitică (Maid Sailors Cleaning Service).

Teolog, politican, diplomat, antropolog și multe altele.
Teodor Baconschi a produs și un volum de eseuri ușor de citit despre Facebook, tipărit de Humanitas. Titlul anunță genul de condescendență la care te-ai putea aștepta de la un intelectual de factura lui Baconschi, în privința culturii populare. E foarte aiuristic să te încrunți că pe lumea asta există generații PRO și rețelele sociale, dar Baconschi o face cu farmec și mai ales instructiv, prin contextualizările care sunt esența volumului.

Am citit cartea lui Teodor Baconschi, Facebook. Fabrica de narcisism (Editura Humanitas). Citiți-o, merită. Nu e o “monografie”, nu e un “studiu” și nici nu are pretenția că ar fi ceva de acest gen. E un eseu scris în stilul dens, plastic, compact și elegant al autorului, în care veți găsi mai mult decît considerații despre Facebook. Sînt și meditații asupra geopoliticii contemporane, și reflecții consistente despre morală, și altele. Cartea are, cu bună intenție, un “ce” provocator, numai bun pentru a stîrni, în spațiul românesc, o dezbatere – așa cum se întîmplă și pe alte meleaguri. La prima vedere, Teodor Baconschi pare mai degrabă a fi contra acestui mod de socializare, dar de fapt se declară fascinat de lumea pe care o scoate la iveală FB. Mai ales că practică el însuși “socializarea” pe Facebook. Cred că ar merita să dezbatem cît putem de serios – dar și de relaxat – ce se întîmplă cu noi cînd “intrăm pe Facebook” și dăm click-uri, like-uri, share-uri la toate alea. O spun ca unul care frecventează destul de puțin numita rețea de socializare – de obicei, mă mulțumesc să-mi pun acolo articolele pe care le scriu (ca să nu mă uite lumea de tot) și mai arunc cîte-o privire fugară să văd ce postează alții și despre ce se mai dezbate asiduu, care mai e “ocupațiunea mintală” a lumii încare trăim…

Şi haideţi să vorbim pe şleau despre Facebook! Eu unul nu am cum să nu fiu de acord cu multe dintre constatările dlui Baconschi. De multe ori, mi se pare chiar că spune truisme – e adevărat, în formulări memorabile. Sigur că marea reţea de socializare e un spaţiu al bârfei, al defulării, al vedetismului de o clipă, al zgomotului haotic, al mistificării prin „make-up digital” (p. 76). Aproape sigur că „în spaţiul eteric al FB, valorile sunt exclusiv retorice” (p. 63), că atitudinile sunt mimate, că „cetăţenia digitală e masturbatorie” (108). Promotorii înţelepciunii facebookiene sunt nişte „Zarathustra de apartament” (p. 97), care au şi ei iluzia autorităţii prin rostirea aiurea. Recunosc că mă număr printre ei şi, din click în click, am aflat că şi dl Baconschi, chiar dacă amândoi suntem mult sub nivelul unor Tony Poptamas, Radu F. Constantinescu ş.a. Bâlciul ăsta e, cu siguranţă, în toate părţile, dar parcă mai îmbâlcit pe aici, că de… „societatea noastră virtuală e oglinda celei reale” (p. 49), al cărei tip uman îl reprezintă „arivistul semi-urbanizat, necioplit şi agresiv” (p. 57), un „precipitat al naţional-comunismului” (p. 57). Că aşa stau lucrurile va recunoaşte însuşi arivistul precipitat, bineînţeles, arătând spre cei din juru-i.

“Îi datorăm lui Teodor Baconschi cea mai amplă interpretare antropologică autohtonă de până acum a unui fenomen planetar. Cu peste 1,35 miliarde de utilizatori activi în lume și 7,8 milioane în România, marea reţea a “prietenilor” la bine şi la rău, adesea descrisă ca “un fenomen” sau “o revoluţie”, reuneşte toate generaţiile, starurile şi anonimii, micile poveşti personale şi marile mişcări populare.”

Am terminat de citit eseul domnului Baconschi. O convingătoare analiză antropologică a stării actuale a civilizației occidentale în context geopolitic și un manifest politic realist pentru salvarea proiectului european.

Folosirea rațiunii într-un spațiu cultural în care cărămizile disponibile sunt comune duce la convergențe uluitoare de gândire. Asta e un semn bun pentru inteligbilitatea și popularitatea acestui proiect politic. Pe de altă parte, calibrul gândirii contează, iar ideile locale nu pot duce la construcții politice fără perspectiva globală. În fața amplitudinii culturale impresionante a textului orice alt comentariu ar fi lipsit de pertinență. Există elite ale gândirii și există simpli cetățeni și nu e nimic rău în asta. Ba chiar e singurul lucru care poate asigura durabilitatea unei civilizații.

O carte a unui lider politic autentic. Trebuie citită.

Fără îndoială, FB este tema vremii noastre – iar faptul că un filosof îi dedică o carte (de pe poziţiile unui conservatorism cool) constituie un act necesar şi inteligent: universităţile occidentale au nevoie de bibliografii dinamice în domeniu, iar Teodor Baconschi tocmai s-a impus ca reper citabil si consistent, lăsând loc chiar – în jargon de user – pentru un util BRB livresc.